Povestea Jurasicului atrage copiii spre timpuri străvechi - în era preistorică. În călătoria lor, acești copii reușesc să găsească ouă uriașe, iar pe unul îl iau în secret acasă și, așa cum era de așteptat, din el iese un dinozaur. Copiii sunt preocupați cu ce ar putea să facă cu această creatură, cu ce o vor hrăni și cum se vor asigura că va supraviețui în lumea de azi. Odată cu dinozaurul Jurassie, vor experimenta o serie de aventuri frumoase și captivante și, în cele din urmă, vor găsi o mireasă pentru el și îl vor duce înapoi în „Parcul Jurassic”.

CARE ESTE PARTEA PERSONALIZATĂ A CĂRȚII?
În povești, numele ales de tine, apare constant, pe tot parcursul poveștii ca personaj principal. În poveștile în care vi se cere să introduceți numele unui prieten și locul acțiunii, ambele informații vor fi vizibile în carte, ca parte a poveștii.

Deci, NU este doar faptul că imprimăm la începutul cărții informația că „Ana” este protagonista, prietena ei este „Mirela” și ne imaginăm că povestea are loc în „Galați”. Pe tot parcursul poveștii, numele date sunt incluse în poveste, astfel încât copilul va fi cu adevărat CARACTERUL PRINCIPAL din poveste.

CÂT DUREAZĂ PENTRU A FINALIZA CARTEA?
Deoarece fiecare carte este unică și făcută cu mare atenție, termenul de livrare este de maximum 10 ZILE LUCRĂTOARE (2 săptămâni) de la confirmarea comenzii prin SMS.

CÂTE ZILE ÎNAINTE DE CRĂCIUN / PAȘTE AR TREBUI SĂ PLASEZ COMANDA PENTRU A PRIMI CĂRȚILE ÎNAINTE DE VACANȚĂ?
Vă rugăm să vizionați pagina noastră principală înainte de Crăciun, vom menționa termenul exact. (Cu aproximativ 20 de zile calendaristice înainte, vom lua ultima comandă care va ajunge la voi până la Crăciun/Paște )
Pentru alte sărbători: putem promite să plasăm comenzi confirmate cu 2 săptămâni înainte de vacanță.
Vă rugăm să aveți în vedere că, în timpul sărbătorilor speciale (Crăciun, Paște, Ziua Copilului, absolvire, etc) serviciile de curierat sunt foarte ocupate, așadar fiți disponibili curierului pentru livrare (tot prin telefon).

POT ANULA O COMANDĂ?
Nu avem opțiunea anulării unei comenzi odată ce aceasta a fost confirmată. Crearea unei astfel de cărți este un proces lung, așa că vom începe imediat să lucrăm la ea. Deoarece fiecare carte este realizată în funcție preferințele personale, nu suntem în măsură să vindem o carte care a fost deja fabricată sau este în proces de realizare.

POT RETURNA PRODUSUL?
Prin lege, nu vă puteți exercita dreptul de a returna produsele comandate și realizate individual.

Puteți solicita o rambursare în următoarele cazuri:

-Performanță defectuoasă. Eroare tipografică, carte nu fabricată conform datelor date, produs deteriorat ...
-Livrare întârziată. Dacă nu se face nicio livrare în a 11-a zi lucrătoare.

Dacă nu revendicați cartea pentru niciunul dintre motivele de mai sus, vă vom rambursa prețul. Dacă păstrați cartea, în ciuda acestora, vom negocia și vă vom oferi un discount pe baza unui acord individual.

POT SĂ OFER ȘI FETELOR ȘI BĂIEȚILOR O ASTFEL DE CARTE?
În descrierea fiecărei povești veți găsi recomandarea noastră în funcție de sex și vârstă, alegeți o carte ținând cont de acestea!

POT INTRODUCE MAI MULTE NUME ALE UNUI PRIETEN?
Datorită naturii poveștilor, acest lucru nu este posibil. Puteți introduce cât mai multe date în fiecare carte pe care o vedeți afișată pe pagina produsului.
Practic, avem 2 tipuri de carti:

Carti acordeon pentru bebelusi, format A5:
Carti cu povesti pentru copii, frumos ilustrate, format A4:

POATE FI MODIFICATĂ GRAFICA?
Grafica este dată, aceasta nu poate fi modificată. Este posibil să imprimați orice fotografie la începutul cărților. Acest lucru poate fi selectat atunci când comandați în timpul procesului de personalizare. Fotografia nu este o parte directă a poveștii, deci poate fi orice imagine alegeți. Vă recomandăm să alegeți o imagine portret când cartea este portret sau o imagine panoramă pentru o potrivire mai bună într-o carte landscape.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ TASTEZ CEVA GREȘIT?
Pregătirea de tipar este întotdeauna făcută de personalul editurii Elefantul Meu, așa că vom încerca să acordăm atenție ortografiei și tastării. Dacă bănuim că ceva nu este în regulă, ne vom consulta cu dvs. și vom corecta dacă este necesar. Vă rugăm să rețineți că nu putem fi responsabili pentru acuratețea informațiilor furnizate și nu mai putem schimba conținutul unei cărți tipărite. Mai degrabă, verificați de mai multe ori înainte de a trimite comanda!

DISPONIBIL LA O LIBRĂRIE?
Deoarece cartea este făcută cu date la cerere, nu este disponibilă în librării. Ne-am bucura enorm dacă alegeți să ne vizitați la standul nostru când participăm la târgurile de cărți sau pentru copii. Vom anunța prezența noastră în fiecare oraș pe pagina de facebook.

POT SĂ TRIMIT O CARTE CADOU, DIRECT UNEI ALTE PERSOANE?
Desigur, cartea personalizată poate merge direct la adresa aleasă de dumneavoatră.

În toate cazurile, factura va fi trimisă la adresa de e-mail furnizată și prin SMS la numărul dvs, deci nu va intra în mâinile destinatarului. Pentru a pregăti expediția coletului, vă rugăm să ne oferiți in câmpul destinat observațiilor detalii de contact pentru destinatar.

Ilustrații și povești realizate doar de către cei mai buni selectați direct de Franciza noastră din Cehia

Pentru a aduce micilor voștri eroi mereu noi aventuri, lucrăm cu cei mai buni scriitori și ilustratori care continuă să vină cu noi povești uimitoare pentru cititorii noștri.

Creăm fiecare carte nouă nu numai pentru a vă amuza copiii, ci și pentru a-i ajuta cu o creștere sănătoasă și educație. Acum îi puteți cunoaște pe autorii și ilustratorii noștri un pic mai bine.

PAVEL BRYCZ

Scriitor, poet și editorialist ceh. A studiat limba cehă și mai târziu dramaturgia. A lucrat ca profesor de liceu, ulterior ca copywriter într-o agenție de publicitate. Printre cele mai bune cărți ale sale se numără colecția de nuvele I, City. A primit numeroase premii literare importante pentru operele sale.

DAN RŮŽIČKA

A creat și publicat numeroase benzi desenate folosind tehnica aerografului iar în prezent folosește în principal desenul și pictura digitală. El ilustrează pentru numeroase reviste și cărți.

*Nume copil* este un băiețel minunat, care are adesea idei năstrușnice. El locuiește în *Oras*, iar pe prietenul lui îl cheamă *Nume prieten*. Când cei doi își pun mintea la contribuție, mereu le vine câte o idee distractivă. Aceștia au în grupul lor încă doi prieteni cu care se joacă de-a v-ați ascunselea, sar pe trambulină și se amuză pe seama vecinilor. Hugo e blond, iar Rupert, cel de-al doilea, e roșcat. Tatăl lui Rupert este inginer șef și lucrează la construirea unei autostrăzi peste munți, care duce în orașul vecin.
—Pfii! fluieră *Nume copil* într-o zi la fereastra prietenului său, *Nume prieten*.
*Nume prieten* scoase capul pe fereastră, îl văzu pe *Nume copil* în stradă pe bicicletă și imediat își dădu seama că urmau să pornească într-o aventură. Oare încotro o să meargă de data aceasta?
— Mami, *Nume copil* e aici, mergem să ne plimbăm cu bicicletele! o anunță *Nume prieten* pe mama sa.
— Fiți atenți la mașini, nu mergeți cu viteză și aveți grijă! spuse mama.
— Noi? Maaami, se îmbufnă *Nume prieten*, noi mergem mereu atât de încet, de parcă am transporta ouă. Sau porțelan.
— Da, da. Vă cunosc eu pe voi doi! spuse mama dând din cap amuzată.
Dar *Nume prieten* nu o mai auzi, era deja pe stradă, cu prietenul lui. Își pregăti bicicleta albastră, verificând dacă cauciucurile erau umflate.
— Unde mergem, *Nume copil*? întrebă curios *Nume prieten*.
— Ne vom opri să-i luăm pe Hugo și pe Rupert, iar apoi o vom lua printre munți, pe traseul de biciclete, îi răspunse *Nume copil*, făcând cu ochiul prietenului său. Vom merge la locul unde tatăl lui Rupert construiește autostrada! Este atât de distractiv să urmărești excavatoarele săpând pietre și pământ. Când voi fi mare, și eu voi construi drumuri, tuneluri și poduri.
— Și o să ne lase să privim? se întrebă *Nume prieten* neîncrezător.
— Cu siguranță! râse *Nume copil*. Rupert o să vorbească cu tatăl său și astfel vom avea o priveliște mai bună decât la cinematograf, îl asigură el pe *Nume prieten*.
Pedalară de zor, fără să țină cont de promisiunea făcută mamei lui *Nume prieten*. Printr-o fluierătură, îi chemară pe băieții de la casa vecină și în cele din urmă, pornind spre munți, cei patru se luară la întrecere cu vântul.
— Aceste dealuri și văi, spuse Rupert trăgându-și sufletul, sunt foarte străvechi. Așa a spus tatăl meu. Trebuie să fie foarte atenți atunci când sapă! Când excavatorul sapă o groapă, s-ar putea chiar să găsească oasele unui mamut.
— Uau! se entuziasmă *Nume copil*.
Ar fi fost distractiv să găsească scheletul unui mamut. Pentru a fi în siguranță, l-ar pune în camera lui. S-ar putea chiar să fie nevoie de o gaură în tavan, ca să încapă mamutul. Dar ar fi fost și mai distractiv să aibă un mamut adevărat. Visând la decorațiuni preistorice în camera sa, aproape că dădu peste o șopârlă verde, care îi trecu calea.
—Cli-clin-cling! Păzea, păzea! strigă el, sunând clopoțelul bicicletei sale. Șopârla trecu în viteză și se ascunse sub o stâncă, speriată.
— Bună, tati! îl salută Rupert pe tatăl său, când ajunseră la excavatoarele care săpau în pământ. Acesta purta o cască și avea niște schițe în mâini.
— Bună, Rupert, salutare copii! îi salută el, făcându-le cu mâna.
— Tati, putem să vă privim muncind? întrebă Rupert, privindu-l pe tatăl său. Și *Nume copil* vrea să construiască drumuri, tuneluri și poduri când va fi mare!
— În regulă! spuse tatăl lui Rupert, zâmbind. Dar stați departe de groapă, bine?
Arătă înspre o gaură adâncă, acoperită cu ceva alb. Dar oricât de tare se concentrară, *Nume copil* și ceilalți băieți nu reușiră să își dea seama ce era.
— Pământul s-a scufundat sub excavatoare. După cum vedeți, am descoperit o peșteră. Acum trebuie să apelăm la cercetători să decidă dacă ar putea fi săpături valoroase, explică tatăl lui Rupert.
—Săpături? strigă *Nume copil* entuziasmat. S-ar putea afla acolo, de exemplu, oasele unui mamut?
—Da, e posibil, confirmă inginerul. Apelăm întotdeauna la oamenii de știință de la muzeu când descoperim astfel de lucruri. Aceștia vin, sapă cu grijă și curăță săpăturile și duc ceea ce găsesc în oraș. Uneori descoperă adevărate comori. Nu v-ar veni să credeți ce se poate găsi sub pământ!
Ochii copiilor străluceau. Trebuiau neapărat să examineze situația și să investigheze peștera înainte să vină cercetătorii de la muzeu.
*Nume copil*, *Nume prieten*, Hugo și Rupert se priviră unul pe celălalt și își făcură cu ochiul.
— Excavatoarele sapă acum în direcția opusă groapei. O să îi sun pe cei de la muzeu. Între timp, puteți să îi priviți pe șoferii care lucrează, dar nu intrați în acea peșteră! le porunci tatăl cu strictețe și porni înspre rulotă, de unde putea să contacteze muzeul.
Vrum, vrum! Excavatoarele porniră motoarele și curând nu se mai putea auzi nimic.
Copiii se așezară și priviră pentru o vreme șoferii muncind, dar privirea lor se îndrepta spre peștera misterioasă. Formele albe, rotunde, de la baza peșterii le atrăgeau atenția. Peștera trebuia investigată.
— Haideți să intrăm. Urmați-mă! ordonă *Nume copil*. Apoi se ridică și își făcu drum printre stânci și noroi.
— Iupiii! strigară bucuroși băieții, alunecând în urma lui cu îndrăzneală, ca pe un tobogan. Uraaa! Băieții se îndreptau împreună spre o nouă aventură.
Când vârtejurile de praf de la baza peșterii se potoliră, văzură ceva care le tăia răsuflarea.
— Uau! strigă *Nume copil*.
Peste tot în jurul lor erau zeci de ouă. Erau la fel de albe ca și ouăle din frigiderul lor de acasă, din care făceau mamele omletă, dar acestea nu erau ouă de găină. Cele mai mici dintre acele ouă aveau în jur de 25 de centimetri, iar cele mai mari aveau chiar și un metru lungime. Copiii ciocăniră în coaja lor dură, cu siguranță era ceva misterios înăuntru.
— Unu, doi, trei, patru, cinci, șase... murmură *Nume copil*, arătând cu degetul.
— Ce faci? întrebă *Nume prieten*.
— Nu mă întrerupe, încerc să număr! răspunse *Nume copil* grăbit și continuă: treizeci și unu, treizeci și doi... treizeci și cinci, treizeci și șase, treizeci și șapte... treizeci și nouă, patruzeci. Sunt exact patruzeci de ouă!
— Patruzeci de ouă de dragon! murmură *Nume prieten* și cu toții rămaseră nemișcați. Da, astfel de ouă uriașe pot fi doar ouă de dragoni din basme.
Dar aceste ouă nu erau din basme, copiii puteau să le atingă, să le cântărească și să le țină în mâini. Brusc, prietenii lui *Nume copil* îl văzură luând un ou, întorcându-se cu el la biciclete.
— Stai, ce faci? strigară ei.
— Nu vor ști câte ouă erau, răspunse *Nume copil* zâmbind. Treizeci și nouă de ouă vor fi investigate de cercetătorii de la muzeu. Dar acesta va fi doar al nostru. Noi o să îl investigăm pe acesta.
*Nume prieten*, Hugo și Rupert se priviră nedumeriți, dar apoi dădură aprobator din cap. *Nume copil* avea dreptate, ei au fost primii care s-au aventurat fără teamă acolo jos și aveau același drept ca și adulții să investigheze acel ou uriaș. Nu mai rămânea decât să îl ducă acasă cu grijă.
Reușiră să iasă cu oul afară din groapă. Când ajunseră la biciclete, îl înfășurară în hainele lor ca pe un bebeluș, și făcură cu schimbul în transportarea oului fragil. Mama lui *Nume prieten* ar fi fost fericită, chiar au mers cu bicicletele de parcă ar fi transportat ouă! Pedalau încet și cu grijă pentru a se asigura că descoperirea lor prețioasă ajunge în siguranță acasă, și chiar și o șopârlă putea să le taie calea, că oul nu ar fi pățit nimic.
În cele din urmă, își luară rămas-bun în fața casei lui *Nume copil*.
— O să îl ascund în camera mea, spuse el.
— Va fi la fel de fericit precum un porcușor într-un câmp de trifoi.
Cu siguranță, un ou care avea ceva ce trăia înăuntru, era mult mai bun decât un schelet de mamut, chiar dacă ar fi fost înalt cât două etaje.
Între timp, tatăl lui Rupert le arăta oamenilor de știință peștera misterioasă; erau nerăbdători să exploreze peștera. Dar erau și surprinși că băieții nu așteptaseră să vadă un asemenea spectacol interesant.
— Poate că i-a deranjat zgomotul! spuse șoferul excavatorului, arătând înspre căștile pe care le purta pentru a-și proteja urechile.

Jurick își face apariția

*Nume copil* se decise să ascundă misteriosul ou gigantic. Părinții lui erau minunați, dar sigur nu le-ar fi plăcut să aducă acasă ceva ce nimeni nu știa ce era. Dacă era periculos? Dacă le-ar fi făcut rău? Ar trebui scanat, radiografiat, examinat! Iar aceea era munca cercetătorilor, a adulților, nu a copiilor.
Dar *Nume copil* se hotărâse deja să ducă oul la spital pentru a fi radiografiat. Ar fi reușit să convingă unul din băieții sau fetele de la școală, ai căror părinți erau doctori să îl ajute. Le-ar fi putut spune că era un proiect pentru științele naturii.
„Un proiect pentru științele naturii? Să radiografiezi un ou? Asta-i o glumă bună!”, își zise *Nume copil*, iar râsetele lui se auziră în toată casa.
— E totul în regulă, dragule? îl întrebă mama lui de după ușă. Ce e așa de amuzant?
—Nimic, mami! răspunse *Nume copil* grăbit, în încercarea de a o împiedica pe mama lui să intre în cameră și să vadă astfel comoara pe care încerca să o ascundă. Doar îmi făceam temele.

... continuarea în cartea personalizată ...

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Scrie un review