Micuțul elefant albastru în Africa - Carte personalizată

editura Elefantul Meu
99,50 Lei
Carte personalizată cu numele copilului, poză și dedicație. Conține 37 de pagini A4 cu ilustrații color și coperți cartonate. Scrisă de Dagmar Kýrová, ilustrații realizate de Aneta Žabková.

Pentru a adauga produsul in cos selectati cel putin o optiune

Adaugati un text



Adaugati un text





Selectati optiunile dorite pentru acest produs


Selectati cel putin o optiune



Adaugati un text



Adaugati un text



Adaugati un text



Incarcati o imagine


Adauga in cos
La comanda

Data de livrare: Luni, 08.04.2024

Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: personalizata3 Ai nevoie de ajutor? +40759773286 / +40741139037
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Intrebari Frecvente
  • Autori șI Ilustratori
  • Citeste Povestea
  • Review-uri (0)
Cea mai recentă carte personalizată despre Africa și animalele care trăiesc acolo. Copiii vor întâlni elefanți, girafe, hipopotami, antilope și multe alte animale africane. Cartea conține elemente dintr-o enciclopedie, care sunt amestecate într-o poveste drăguță și plină de fantezie, creată special pentru copii. Însoțită de frumoasele ilustrații realizate de Aneta Žabková, această carte vă permite și vouă, părinților, să trăiți povești captivante în timp ce le citiți copiilor.
CARE ESTE PARTEA PERSONALIZATĂ A CĂRȚII?
În povești, numele ales de tine, apare constant, pe tot parcursul poveștii ca personaj principal. În poveștile în care vi se cere să introduceți numele unui prieten și locul acțiunii, ambele informații vor fi vizibile în carte, ca parte a poveștii.

Deci, NU este doar faptul că imprimăm la începutul cărții informația că „Ana” este protagonista, prietena ei este „Mirela” și ne imaginăm că povestea are loc în „Galați”. Pe tot parcursul poveștii, numele date sunt incluse în poveste, astfel încât copilul va fi cu adevărat CARACTERUL PRINCIPAL din poveste.

CÂT DUREAZĂ PENTRU A FINALIZA CARTEA?
Deoarece fiecare carte este unică și făcută cu mare atenție, termenul de livrare este de maximum 10 ZILE LUCRĂTOARE (2 săptămâni) de la confirmarea comenzii prin SMS.

CÂTE ZILE ÎNAINTE DE CRĂCIUN / PAȘTE AR TREBUI SĂ PLASEZ COMANDA PENTRU A PRIMI CĂRȚILE ÎNAINTE DE VACANȚĂ?
Vă rugăm să vizionați pagina noastră principală înainte de Crăciun, vom menționa termenul exact. (Cu aproximativ 20 de zile calendaristice înainte, vom lua ultima comandă care va ajunge la voi până la Crăciun/Paște )
Pentru alte sărbători: putem promite să plasăm comenzi confirmate cu 2 săptămâni înainte de vacanță.
Vă rugăm să aveți în vedere că, în timpul sărbătorilor speciale (Crăciun, Paște, Ziua Copilului, absolvire, etc) serviciile de curierat sunt foarte ocupate, așadar fiți disponibili curierului pentru livrare (tot prin telefon).

POT ANULA O COMANDĂ?
Nu avem opțiunea anulării unei comenzi odată ce aceasta a fost confirmată. Crearea unei astfel de cărți este un proces lung, așa că vom începe imediat să lucrăm la ea. Deoarece fiecare carte este realizată în funcție preferințele personale, nu suntem în măsură să vindem o carte care a fost deja fabricată sau este în proces de realizare.

POT RETURNA PRODUSUL?
Prin lege, nu vă puteți exercita dreptul de a returna produsele comandate și realizate individual.

Puteți solicita o rambursare în următoarele cazuri:

-Performanță defectuoasă. Eroare tipografică, carte nu fabricată conform datelor date, produs deteriorat ...
-Livrare întârziată. Dacă nu se face nicio livrare în a 11-a zi lucrătoare.

Dacă nu revendicați cartea pentru niciunul dintre motivele de mai sus, vă vom rambursa prețul. Dacă păstrați cartea, în ciuda acestora, vom negocia și vă vom oferi un discount pe baza unui acord individual.

POT SĂ OFER ȘI FETELOR ȘI BĂIEȚILOR O ASTFEL DE CARTE?
În descrierea fiecărei povești veți găsi recomandarea noastră în funcție de sex și vârstă, alegeți o carte ținând cont de acestea!

POT INTRODUCE MAI MULTE NUME ALE UNUI PRIETEN?
Datorită naturii poveștilor, acest lucru nu este posibil. Puteți introduce cât mai multe date în fiecare carte pe care o vedeți afișată pe pagina produsului.
Practic, avem 2 tipuri de carti:

Carti acordeon pentru bebelusi, format A5:
Carti cu povesti pentru copii, frumos ilustrate, format A4:

POATE FI MODIFICATĂ GRAFICA?
Grafica este dată, aceasta nu poate fi modificată. Este posibil să imprimați orice fotografie la începutul cărților. Acest lucru poate fi selectat atunci când comandați în timpul procesului de personalizare. Fotografia nu este o parte directă a poveștii, deci poate fi orice imagine alegeți. Vă recomandăm să alegeți o imagine portret când cartea este portret sau o imagine panoramă pentru o potrivire mai bună într-o carte landscape.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ TASTEZ CEVA GREȘIT?
Pregătirea de tipar este întotdeauna făcută de personalul editurii Elefantul Meu, așa că vom încerca să acordăm atenție ortografiei și tastării. Dacă bănuim că ceva nu este în regulă, ne vom consulta cu dvs. și vom corecta dacă este necesar. Vă rugăm să rețineți că nu putem fi responsabili pentru acuratețea informațiilor furnizate și nu mai putem schimba conținutul unei cărți tipărite. Mai degrabă, verificați de mai multe ori înainte de a trimite comanda!


DISPONIBIL LA O LIBRĂRIE?
Deoarece cartea este făcută cu date la cerere, nu este disponibilă în librării. Ne-am bucura enorm dacă alegeți să ne vizitați la standul nostru când participăm la târgurile de cărți sau pentru copii. Vom anunța prezența noastră în fiecare oraș pe pagina de facebook.

POT SĂ TRIMIT O CARTE CADOU, DIRECT UNEI ALTE PERSOANE?
Desigur, cartea personalizată poate merge direct la adresa aleasă de dumneavoatră.

În toate cazurile, factura va fi trimisă la adresa de e-mail furnizată și prin SMS la numărul dvs, deci nu va intra în mâinile destinatarului. Pentru a pregăti expediția coletului, vă rugăm să ne oferiți in câmpul destinat observațiilor detalii de contact pentru destinatar.

Ilustrații și povești realizate doar de către cei mai buni selectați direct de Franciza noastră din Cehia

Pentru a aduce micilor voștri eroi mereu noi aventuri, lucrăm cu cei mai buni scriitori și ilustratori care continuă să vină cu noi povești uimitoare pentru cititorii noștri.

Creăm fiecare carte nouă nu numai pentru a vă amuza copiii, ci și pentru a-i ajuta cu o creștere sănătoasă și educație. Acum îi puteți cunoaște pe autorii și ilustratorii noștri un pic mai bine.
 
ANETA ŽABKOVÁ
 
Aneta Žabková, născută Kýrová, în 1986 la Praga. După absolvirea Liceului European (specializarea arte aplicate), Aneta a intrat în 2005 la Școala de Film și TV a Academiei de Arte Spectacolului din Praga (Departamentul de Animație), pe care a absolvit-o în 2011. În timpul studiilor Aneta a creat aceste filme: Dobré jitro, Mr. Vampire (2007), Nothing New Under the Sun (2007), A Mistake Intrudes (2008) și filmul ei de absolvire In vino veritas (2012). Filmele ei au fost proiectate la festivaluri locale și străine și au primit numeroase premii internaționale. În 2011, Aneta a primit Premiul pentru studenți Josef Hlávka. Ea a cooperat la serialele Evropská pexeso și České pexeso produse de televiziunea cehă și jingles tv pentru emisiunea Aréna národů de la TV Prima. În prezent, Aneta ilustrează cărți pentru copii (Albatros, Portal, Pikola, MF, B4U publishing, Axioma, 65.pole, Modrý slon, Limonádový Joe) și pentru Puntík, Tečka, Sluníčko și Mateřídouška (reviste pentru copii) și împreună cu soțul Michal lucrează noi scurtmetraje de film animat.
 
DAGMAR KÍROVÁ
 
Dagmar Kýrová s-a născut la Praga, unde locuiește și în prezent, cu soțul ei. Are 3 copii mari și 4 nepoate. Formarea ei profesională este ca designer tehnologici termice clădiri rezidențiale, dar îi place să scrie pentru copii din totdeauna. Îi place să meargă la cabană, să coasă și iubește natura în toate anotimpurile.

*Nume copil* și micuțul elefant albastru 

Micuțul *Nume copil* nu putea să adoarmă. A făcut o baie, s-a spălat pe dinți, iar mama lui i-a spus chiar și o poveste înainte de culcare, dar ochii lui *Nume copil* erau larg deschiși, limpezi și deloc obosiți. 
—  Bine atunci, o să-ți spun o altă poveste. E despre un micuț elefant. Dar apoi, la culcare! spuse mama lui. Apoi începu povestea: 
— Ieri, la televizor, au anunțat că s-a născut un pui de elefant la zoo. Însă micuțul elefant nu voia să bea lapte de la mama sa. Îngrijitorii de la zoo au încercat să îi dea micuțului elefant lapte cu biberonul și, în mod surprinzător, a funcționat! E un mic miracol. Dar situația nu e tocmai în regulă încă. Îngrijitorii trebuie să fie foarte atenți când îl hrănesc pe micuțul elefant, iar acesta trebuie să se străduiască să crească mare și puternic. Deocamdată, totul pare să meargă bine. De ce nu încerci să te gândești la micuțul elefant înainte să adormi, *Nume copil*? Poate te ajută să visezi ceva frumos. 
*Nume copil* închise ochii... și micuțul elefant apăru în fața lui! Era drăguț și cam neîndemânatic, călcând pe trompă și fluturându-și coada cu stângăcie, examinând totul foarte curios, cu ochii larg deschiși, de parcă ar vedea lumea pentru prima dată.
— Bună, *Nume copil*, vrei să fim prieteni? întrebă micuțul elefant. 
—Da! Da! exclamă *Nume copil* entuziasmat. 
Elefantul trâmbiță bucuros: 
— Uraaaa! Și deodată, se făcu dimineață! 
În *Oras*, unde locuia *Nume copil*, soarele răsărise deja. Păsările ciripeau, iar oamenii își vedeau de treabă. Vecina lui își plimba câinele Alf pe stradă, iar *Nume copil*, somnoros, mergea de mână cu tatăl său spre grădiniță.  
— Tată, ce face micuțul elefant de la zoo? Am putea merge să-l vizităm? 
— Azi lucrez până târziu, dar știi ceva? O să îi spun bunicului tău să te ia după prânz și puteți să mergeți la zoo împreună, spuse tatăl lui *Nume copil*, mergând așa de repede, încât băiatul aproape că trebuia să alerge ca să țină pasul cu el.
După prânz, bunicul îl aștepta deja în fața vestiarului. *Nume copil* se schimbă repede și, zâmbind larg, cei doi porniră spre grădina zoologică. Când ajunseră în sfârșit acolo, se duseră direct la căsuța elefantului. Și iată-l! Micuțul elefant era exact așa cum și-l imaginase în vis! 
— Bunicule, elefantul e albastru! 
— O! Da, ai dreptate, *Nume copil*. Este la fel de albastru ca și cerul sau ca și floarea de nu-mă-uita!  
— Cum e posibil? 
— Poate a mâncat găluște umplute cu afine, prânzul îngrijitorului, spuse bunicul și amândoi izbucniră în râs.
— Și care e numele îngrijitorului? întrebă *Nume copil*
—Aș spune că numele lui e domnul Greblă, având în vedere că lucrează cu una, spuse bunicul zâmbind. 
Restul zilei trecu repede și veni iar vremea de culcare. *Nume copil*, învelit bine în pat, închise ochii strâns și se gândi la micuțul elefant albastru, așteptându-l să apară. 
— Salut, *Nume copil*! Ai venit azi la zoo să mă vizitezi, așa că acum am venit eu să te vizitez! Ești bucuros să mă vezi? întrebă micuțul elefant. 
—Da, chiar sunt! răspunse *Nume copil*. Sunt așa de fericit că ești aici! De bucurie, aș putea chiar să sar ca pe o trambulină! adăugă *Nume copil*
—Bine, atunci sărim pe patul tău! sugeră elefantul albastru. 
— Uraaa! O să fie distractiv! strigă *Nume copil* bucuros. 
Unu, doi și hop, hop, cei doi săriră iar și iar! *Nume copil* și elefantul albastru zburau până în tavan și înapoi și le plăcea atât de mult încât nu voiau să se oprească. Dar apoi, în cele din urmă, salturile uriașe îi obosiră pe amândoi, așa că se așezară unul lângă altul să se odihnească și să vorbească. 
— Micuțule elefant, e adevărat că ești albastru pentru că ai mâncat găluștele umplute cu afine pe care le avea domnul Greblă pentru prânz? întrebă *Nume copil*
Elefantul albastru se îmbujoră.
— Mi-e atât de rușine să recunosc... chiar este adevărat. Domnul Greblă e așa de bun cu mine, iar eu i-am mâncat toate găluștele cu afine fără să las câteva și pentru el. Domnul Greblă s-a supărat, pentru că nu e hrană pentru elefanți și ar fi putut să-mi facă rău. Cu toate astea, mă simt bine și aș putea mânca găluște  cu afine toată ziua. Din păcate, toată lumea știe despre asta, deoarece pielea mea s-a făcut albastră. S-ar putea să rămân așa pentru totdeauna... albastru și înfometat după găluște cu afine! 
— Dar pentru mine nu contează deloc că ești albastru, spuse *Nume copil*. Exact asta îmi place la tine! O să vin să te vizitez la zoo din când în când și, în schimb, tu vei veni să mă vizitezi în vise. De acord? 
— De acord. Și vom avea parte de distracție și multe aventuri! răspunse fericit micuțul elefant albastru.
— Sigur, la fel cum ne-am distrat azi sărind pe patul meu, spuse *Nume copil* râzând. 
— Putem să ne plimbăm prin grădina zoologică! Ai fi uimit să descoperi ce fel de animale trăiesc acolo. Domnul Greblă mi-a povestit despre ele, spuse elefantul albastru. 
— Abia aștept! spuse *Nume copil*, apoi se foi în pat și se trezi în plină zi. 
 
Elefantul
 
— Ce s-a întâmplat cu fiul nostru? se întrebară mama și tatăl. 
— S-a ridicat din pat fără să îi spunem, s-a îmbrăcat, s-a spălat, a luat micul dejun, iar acum așteaptă deja să meargă la grădiniță, remarcă mama lui *Nume copil*
— Hai să mergem! spuse tatăl lui *Nume copil*, râzând.
— Sunt rapid, nu-i așa, tată? Dacă mă grăbesc va fi în curând ora de culcare, iar prietenul meu elefant va veni să mă viziteze din nou, spuse *Nume copil* încrezător. 
— De aceea te grăbești atât de mult! zâmbi tatăl. Dar știi că nu așa funcționează timpul, *Nume copil*. Ceasul măsoară întotdeauna timpul cu aceeași viteză. Nouă ni se pare doar că uneori timpul trece repede iar alteori încet. Depinde de ceea ce faci, dacă te plictisești, sau daca faci ceva ce îți place sau ceva important. 
— Dar dacă ceea ce facem nu e important? întrebă *Nume copil*
— Ei bine, tuturor le place uneori să se distreze, iar atunci timpul zboară, spuse tatăl. O, uite cât e ora! strigă el când ajunseră la grădiniță. Își luă repede rămas bun de la *Nume copil* și de la educatoare, și plecă la muncă. 
*Nume copil* privi puțin în jur și apoi se îndreptă direct înspre un grup de copii. Aruncă discret o privire și văzu că aceștia răsfoiau o carte plină cu imagini colorate. 
— Uite, aici e un elefant, o girafă, un rinocer, un hipopotam, un șarpe, și o maimuță! strigară copiii, unul mai tare decât celălalt. 
— Hei, eu m-am împrietenit cu un elefant la fel ca acesta. E puțin mai mic și e albastru deschis. Ieri, am sărit împreună pe patul meu, le povesti *Nume copil*.     
— Inventezi, protestă John. Chiar e adevărat! insistă *Nume copil*.  
— Nu îl ascultați, vorbește prostii! spuse John și apoi sugeră:  Haideți mai bine să ne batem cu pernele! 
— Bine atunci, să mergem! spuse *Nume copil* și, uitând de elefant, apucă o pernă și sări direct în mijlocul distracției.  
— Ce-i cu zarva asta? Haideți la o gustare! După aceea, vom ieși în grădină. E o zi frumoasă! le spuse educatoarea copiilor. Așa că ieșiră cu toții afară, unde joaca începu iar. Alergat, legănat, țipete, râsete, mașinuțe, scutere, și gropi cu nisip... copiii mergeau de colo-colo neștiind ce să facă mai întâi. Nu e de mirare că *Nume copil* adormi buștean imediat după prânz. 
—Te-am așteptat, *Nume copil*! îl întâmpină elefantul albastru. Vreau să-ți spun ceva despre elefanți. Vrei? 
—Da, da...vorbea *Nume copil* în somn, entuziasmat. 
— Atunci ascultă! Suntem cele mai mari mamifere terestre. Un mamifer este un animal care bea lapte de la mama sa când se naște. Putem trăi între șaizeci și șaptezeci de ani. Avem o trompă și colți. Suntem ierbivori, adică mâncăm plante. Există două tipuri de elefanți, cel african și cel indian. Cel indian este mai mare; poate crește până la patru metri înălțime, cântărește șapte mii cinci sute de kilograme și are urechile mai mari decât cel african. Eu sunt un elefant albastru, prietenul tău pentru totdeauna! Indiferent ce zic ceilalți! 
 
Girafa

— Bunico, bunico! Vino să vezi ce am desenat! strigă *Nume copil*. Acesta stătea cu bunicii lui pentru două zile, pentru că părinții lui au fost nevoiți să plece într-o călătorie de afaceri.
— Așteaptă puțin, trebuie să scot carnea din cuptor, strigă bunica din bucătărie. Iată-mă, arată-mi ce ai desenat! Bunica se aplecă peste capul lui *Nume copil* pentru a vedea. Ai făcut o girafă! Are un gât foarte lung și uite ce ochi mari și frumoși... Foarte bine! spuse bunica. Iar acum, o să te întreb ceva: știi de unde vin girafele, unde este casa lor? îl întrebă ea pe *Nume copil*
— În grădina zoologică, bineînțeles! exclamă *Nume copil*
— Departe de acolo! râse bunica. Acolo sunt ținute, dar casa lor e în Africa. E unul dintre cele șapte continente ale lumii. Vino să îți arăt unde e Africa! Bunicul tău are un glob pământesc pe birou. E un fel de Pământ în miniatură. Acolo o să vezi unde se află Africa, spuse bunica și îl duse pe *Nume copil* în camera bunicului. 
     — Bunicule, arată-i te rog lui *Nume copil* unde se află Africa pe glob! Trebuie să mă întorc repede în bucătărie. Simt miros de fum! spuse bunica fugind spre bucătărie. Bunicul îl așeză pe *Nume copil*, apropie globul, îl învârti, iar apoi îl învârti și *Nume copil*. Harta lumii flutură în fața lor. Lui *Nume copil* îi plăcea mult. Dar bunicul opri răsucirea, arătând cu degetul un loc de pe glob.
— Aici locuim noi. Vezi? Aceasta este Europa. Acea fâșie mare, albastră, este marea. Iar aici, în capătul opus al Europei, e Africa. Acolo locuiește girafa ta. Girafa este cel mai înalt mamifer. Are patru metri înălțime, iar masculii au chiar șase metri. Datorită gâtului său lung, poate ajunge până în vârful copacilor de unde mănâncă frunze, mai ales frunze de salcâm. Înghite mâncarea, iar apoi aceasta se întoarce din stomac în gură, pentru a fi mestecată și mai bine. De aceea girafa este numită rumegătoare. Girafele sunt animale foarte liniștite și blânde. Au picioare lungi cu copite, pași mari și aleargă repede. Ele trăiesc în grupuri mici numite turme, alături de conducătorul lor, dar deseori își schimbă turma. Coada girafei are fire lungi de păr în vârf, iar girafele o folosesc pentru a alunga insectele neastâmpărate, adăugă bunicul. 
„Bunicul meu chiar știe multe lucruri! Trebuie să-i spun prietenului meu – elefantul albastru!” se gândi *Nume copil* și își imagină cum ar fi să aibă o coadă de girafă, și puse imediat ideea în practică, folosind cravata bunicului. 
 
Leul

Mama și tata urmau să se întoarcă următoarea zi. Au sunat-o pe bunica să se asigure că totul este în regulă, iar *Nume copil* le povesti prin telefon toate aventurile sale. Nu se plictisi deloc cât a stat la bunici, iar zilele trecură repede, exact cum îi spusese tatăl sau. Timpul trece repede atunci când faci ceva ce îți place. 
— În regulă, e ora de culcare, micul meu explorator. Noapte bună și somn ușor! Vrei să-ți spun o poveste? întrebă bunicul. Dar de îndată ce îl acoperi pe *Nume copil* cu o pătură moale, auzi drept răspuns doar o ușoară răsuflare. 
 *Nume copil* era deja în Africa cu prietenul său. El și elefantul albastru stăteau cățărați într-un copac singuratic aflat pe un câmp deschis. Era puțin ciudat  ̶  un elefant într-un copac, dar lui *Nume copil* nu i se părea deloc ciudat. Stăteau pur și simplu și priveau în jur. Văzură ceva ieșind dintr-un tufiș aflat în apropiere. Animalul se plimba agale, iar culoarea sa maro deschis îl făcea aproape invizibil. Părea o făptură foarte nobilă și respectată. Cine era? Era regele animalelor  ̶  un leu cu o coamă bogată.
— Uită-te, *Nume copil*, la tufișul de lângă! Vezi? întrebă micuțul elefant indicând locul cu trompa. Prin tufiș se vedeau câteva leoaice odihnindu-se, culcate, lângă puii lor. Unii pui erau încă foarte mici, alții ceva mai mari. Se jucau împreună, își sâcâiau mamele, iar apoi, obosiți, adormeau. Când se trezeau, beau lapte de la mama lor, ca să capete energie pentru următoarea lor aventură. 
— Ce cald e aici! spuse *Nume copil*, ștergându-și transpirația de pe frunte. 
— Bineînțeles că e cald, suntem în Africa. Ești norocos să fii aici cu mine. Uite, o să îmi flutur urechile ca să îți fac puțin vânt! sugeră prietenos elefantul albastru. 
— Aaaaa, ce bine e, continuă să faci vânt! Deja mă simt mai bine! spuse *Nume copil* bucuros. Elefantul albastru continuă: 
—  Într-o familie de lei sunt între douăzeci și treizeci de membri. Leii sunt carnivori, vânează împreună și, de fapt, leoaica este cea care ucide prada. Dar leul este cel care mănâncă primul, apoi leoaicele, iar puii ultimii. Cel mai puternic leu păzește teritoriul împotriva inamicilor. 
— Privește! Leul se ridică și vine înspre noi! Ce colți imenși are! spuse *Nume copil* speriat. Ajutor, mi-e frică, mami, tati, bunico, bunicule! strigă *Nume copil*, trezindu-se brusc din somn. 
— Ce s-a întâmplat? întrebă bunica aplecându-se deasupra patului.  
*Nume copil* deschise ochii și îi spuse bunicii ce frică îi era de leul cel mare, apoi rosti ușurat: 
— Cât mă bucur că e dimineață!
 
Hipopotamul

— Astăzi, o să te iau de la grădiniță imediat după prânz. Bunicul trebuie să meargă la medic, iar mama și tata o să vină să te ia când se întorc din călătoria lor, pe la ora două și jumătate, spuse bunica în timp ce mergea cu *Nume copil* spre grădiniță. 
 — Abia aștept să-i văd! spuse băiatul bucuros, dar imediat după, privi în jur încercând să decidă dacă să se joace cu Helen și Adam în groapa cu nisip, sau cu băieții care se jucau cu niște cuburi. 
Se hotărî să aleagă cuburile. Băieții construiau o grădină zoologică, iar lui îi plăcea nespus de mult ideea. Construiseră deja o casă pentru girafe, maimuțe, cai, și chiar și pentru un câine și o pisică. 
     — Uite, un hipopotam! L-am găsit printre cuburi! spuse *Nume copil*, dând jucăria băieților.
— Bine, va locui aici! hotărî Michael și începură toți să construiască un gard și o casă pentru hipopotam. 
— Trebuie să-i construim o piscină! spuse Felix hotărât. Hipopotamii au nevoie de apă! 
— De unde știi? întrebară băieții. 
—  Tatăl meu mi-a povestit despre asta și am citit chiar într-o carte! le împărtăși Felix. Înoată foarte bine și știu chiar să se scufunde, dar cel mai mult le place să se tăvălească în noroi. Hipopotamii mănâncă plante, iar într-un grup există cam douăzeci sau treizeci de hipopotami. Sunt grași, au guri uriașe, dinți mari, și picioare scurte și groase.  
— Și unde locuiesc? întrebă *Nume copil*.
— În Africa, desigur! exclamă Felix. 
*Nume copil* știa foarte bine unde se află Africa, întrucât bunicul i-a arătat pe glob. Băieții ascultară uimiți în timp ce *Nume copil* le povesti despre globul bunicului. 
După prânz, când bunica veni să îl ia, *Nume copil* se gândise deja la o surpriză pentru părinții lui. O rugă pe bunica să-i împrumute patru șnururi scurte, un șnur lung, patru perne mici și una mare. 
 — Nu te îngrijora, bunico! O să ți le înapoiez pe toate curând! promise *Nume copil*.  
La exact două și jumătate, sună soneria, iar când mama și tata intrară pe ușă, în locul fiului lor, îi întâmpină ceva uriaș. Avea un stomac mare cât o pernă și patru perne mici în loc de picioare. Auziră brusc vocea băiețelului lor spunând: 
— Bine ați venit, eu sunt un hipopotam! 
 
Mamba neagră

O, ce bine e să stai în pat duminica! Să nu trebuiască să te grăbești nicăieri! Mama și tata încă dormeau, iar apartamentul era cufundat într-o liniște completă. Se auzeau doar zgomotele vecinilor, din când în când.*Nume copil* luă elefantul său gri de pluș și se gândi cum să îl facă albastru. Apoi îi veni o idee grozavă! Deschise un sertar unde avea o mulțime de lucruri și căută printre ele. Căută multă vreme. Curând, pe podea se strânse un morman mare de haine, dar a meritat, pentru că *Nume copil* găsi în sfârșit ceea ce căuta. Apucă tricoul albastru și înfășură elefantul în el. Ca să fie sigur că nu cade, îi legă mânecile în jurul corpului și se întoarse înapoi în pat. Făcu o căsuță din pături și perne, iar apoi el și prietenul lui albastru intrară și jocul începu. Se prefăceau că trăiau într-o peșteră.
— Am fost norocoși să găsim peștera asta, prietenul meu albastru. Ne putem ascunde aici de leu! spuse *Nume copil*
— Da, dar trebuie să facem liniște, altfel leul ne va găsi. Sunt încă un elefant micuț, iar leul m-ar putea auzi! spuse elefantul albastru. 
— Dar este prea cald aici, nu crezi? șopti *Nume copil*
— Este prea cald chiar și pentru un șarpe, spuse tatăl lui *Nume copil*,  strecurându-și mâna pe sub pătură, prefăcându-se a fi un șarpe. *Nume copil* și elefantul țipară de spaimă. Pătura și perna căzură pe podea, iar *Nume copil*, auzind râsul molipsitor al tatălui său, nu se putu abține să nu râdă și el.
— Tată, există șerpi în Africa? întrebă *Nume copil*, când râsetele încetară. 
— Desigur! Cel mai periculos șarpe din Africa este mamba neagră. E un șarpe foarte rapid și poate chiar să se cațăre în vârful copacului ca să atace de sus. Veninul său este foarte periculos. Când se simte amenințat, atacă repede și apoi dispare imediat. 
— Și de ce este numit negru? întrebă *Nume copil*
— Culoarea acestui șarpe este verde măsliniu, dar cerul gurii sale are culoarea neagră, și are o limbă despicată. De aceea se numește astfel. Îmi imaginez că poate ajunge chiar la patru metri lungime. De obicei, mănâncă păsări, rozătoare mici, șopârle sau alți șerpi, explică tatăl lui *Nume copil*.
— Nu mi-ar plăcea să îl întâlnesc când mă plimb! spuse *Nume copil*, înfiorându-se. 
— Nici mie! Iar acum, haide să facem ordine înainte să vadă mama! spuse tatăl, aruncând o privire în jur. *Nume copil* începu numaidecât, dar își lăsă elefantul albastru pe pat.  
 
Zebra

Mama, tata și *Nume copil*, erau așezați la masă luând prânzul de duminică. Vacanța de vară urma să înceapă peste câteva săptămâni, iar afară era deja cald și soare. 
— Ar fi păcat să stăm în casă. Hai să terminăm cafeaua și să ieșim la o plimbare! spuse mama. Dar se pare că toți cei din *Oras* avură aceeași idee. Toate familiile, cu mic, cu mare, ieșiseră la plimbare. Tatăl se frământă puțin, ar fi preferat să rămână acasă, cu colecția sa de monede, dar ar fi făcut orice pentru a fi alături de familia sa! *Nume copil* îi luă de mănă pe amândoi și se simți minunat. 
— Vacanța de vară începe curând. Unde am putea merge în vacanță? întrebă mama. 
— Africa! exclamă *Nume copil*.
— Care e treaba cu Africa în ultima vreme? întrebă tata. 
— O, nu e cine știe ce, spuse mama. Totul a început când i-am zis despre puiul de elefant de la zoo care nu voia să bea lapte de la mama sa... continuă ea. 
— Micuțul elefant e foarte drăguț și mă vizitează noaptea, iar împreună zburăm în Africa, îi explică *Nume copil* tatălui său. 
— Ți-a făcut elefantul cunoștință cu vreo zebră până acum? întrebă tata, oprindu-se în fața unui afiș de la zoo pe care se afla o zebră mare, frumoasă.   
— Nu, nu încă, dar știu că zebrele există. Deși nu știu nimic despre ele! spuse *Nume copil* privind afișul. 
— Zebrele trăiesc în herghelii formate din zece până la treizeci de membri. Fiecare herghelie e condusă de o zebră în vârstă, înțeleaptă și de către una puternică. Dungile alb cu negru sunt tipice zebrelor. În loc de coamă, acestea au păr de cal, drept și scurt. Au dinți puternici și copite grele pe care le folosesc pentru a se apăra. Se hrănesc cu iarbă și stau adesea printre girafe și antilope. Leii reprezintă un mare pericol pentru zebre, explică tatăl. 
— Tată, dar de ce are zebra aceste dungi? întrebă *Nume copil*
— Ei bine, oamenii de știință au multe explicații interesante, cu toate acestea, încă nu au un răspuns sigur, spuse tatăl. 
— Bunicul poartă pijamale cu dungi; arată ca o zebră îmbrăcat cu ele. Poate știe el! gândi *Nume copil* cu voce tare, iar mama și tata izbucniră în râs. 
 
Gorila
— Diseară, bunica va trece pe aici când se va întoarce de la cimitir. Trebuie să discut câteva lucruri cu ea, îl informă mama pe *Nume copil* când sosiră de la grădiniță. După jumătate de oră, sosi și bunica. Mama și bunica vorbiră în șoaptă despre ceva, pe hol, iar apoi veniră în bucătărie unde era și *Nume copil*
— O ajuți pe mama ta să gătească!? se miră bunica.
— Da, îmi place foarte mult! răspunse *Nume copil*. Acesta stătea pe un mic scăunel ca să ajungă la dulapul din bucătărie și continuă să amestece ceva cu mare interes
— Bunico, de ce mergi la cimitir? întrebă *Nume copil*
— Părinții mei sunt îngropați acolo; ei erau străbunicii tăi. Fac puțină curățenie la mormântul lor, aprind o lumânare, pun niște flori proaspete și mă gândesc la ei, explică bunica. Data viitoare când vii în vizită îți arăt câteva fotografii cu ei. Pot să-ți arăt și fotografii de când eram eu mică. Cred că semănăm, spuse bunica
—  Și tu ai fost copil, bunico? Și bunicul la fel? întrebă *Nume copil*, continuând să amestece.
— Bineînțeles că am fost și noi copii! Cu toții am fost, explică bunica. 
— Voi fi și eu la fel de bătrân ca tine? întrebă *Nume copil* uimit. Încă nu-i venea să creadă că bunica lui a fost vreodată mai tânără decât acum. 
—  Așa stau lucrurile. Toate ființele vii îmbătrânesc: oamenii, animalele și plantele, spuse bunica. *Nume copil* se întrebă dacă și elefantul albastru va deveni bunic când va îmbătrâni. 
— Aproape am uitat. Bunicul mi-a dat o carte despre Africa pentru tine. Ar trebui să arunci o privire. Are multe imagini frumoase. Și poți să i-o arăți elefantului albastru! spuse bunica când plecă. 
*Nume copil* se așeză la masă cu cartea în mâini și întoarse cu grijă paginile. Cunoștea foarte bine câteva dintre animalele de acolo. Îi atrăseseră atenția câteva fotografii cu niște maimuțe negre. Își aminti că le văzuse la grădina zoologică. 
— Cum se numesc? Știu, gorile! își aminti el după o vreme. Sunt mari, au degete îndemânatice, este limpede că sunt inteligente. Ce păcat că încă nu știu să citesc... spuse *Nume copil* cu regret. Se duse la tatăl său. El era mereu bucuros să-l ajute. 
— Sunt gorile, într-adevăr, îți amintești bine. Au cam o sută optzeci de centimetri înălțime, masculii chiar mai mult, și cântăresc cam o sută optzeci de kilograme. Gorilele trăiesc în grupuri de cinci până la douăzeci de membri. Cel mai puternic mascul este conducătorul grupului și îl putem recunoaște cu ușurință, pentru că are o dungă argintie pe spate. Gorilele petrec mare parte din timp mâncând plante și odihnindu-se. 
— Cina este gata, haideți la masă! strigă mama. 
— Uu, uu, aa, aa! se bătu tatăl cu pumnii în piept, exact ca o gorilă, și se îndreptă cu *Nume copil* spre bucătărie. 
 
... continuarea în cartea personalizată ...

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!